Ultimul post din Australia
December 14th, 2006A trecut vreme multa de cand am mai scris un post cu noutati. De fapt cred ca cel din luna Mai e ultimul scris de mine, pe celelalte doua le-a scris Lore. Hmmm, multe lucruri s-au intamplat de atunci si nu cred ca mi le mai aduc aminte pe toate (nu la ora asta, anyway) .
Treaba care imi sare in minte e ca in Septembrie am fost la Noosa, o statiune pe Sunshine Coast. Lore a participat la o conferinta asa ca ne-am dus toti. Am zburat pana la Brisbane si de acolo am inchiriat o masina, Noosa e cam la 3 ore spre Nord. A fost foarte misto, chiar daca in primele zile a fost un pic mai greu pentru ca Lore a fost plecata mai toata ziua. Trebuie sa precizez ca la aceasta conferinta Lore a primit un premiu care se acorda anual pentru “fizicianul medical” tanar cu rezultatele cele mai deosebite in cercetare si tratament (premiul se numeste “young achiever annual award”). Am fost tare mandri de ea, acest premiu de fapt inseamna ca Lore a fost printre cei mai buni in acest domeniu in toata Australia. Well done!
In saptamana care am petrecut-o pe Sunshine Coast am vizitat si Australia Zoo, la numai cateva zile dupa moartea tragica a lui Steve Irwin. A fost emotionant sa vedem mii de buchete de flori lasate de oameni de peste tot in fata intrarii.
Pozele din aceasta mini-vacanta le-am adunat intr-un album numit Noosa , merita vazute. Sunt 7 pagini pline cu poze (vreo 60-si-ceva de imagini), asa ca apasati “next” sa le vedeti pe toate.
Azi am avut Lore si eu ultima zi de lucru.
E interesant cum te simti in situatiile astea, ai o senzatie de libertate (gata, s-a terminat, sunt liber!) dar pe de alta parte nu vrei sa pleci. Adevarul este ca amandoi am fost foarte norocosi in privinta locurilor de munca. Loredana a ajuns sa lucreze intr-un domeniu despre care nici nu auzise inainte, cu cativa oameni foarte talentati si dedicati. Pe langa faptul extraordinar ca si-a facut doctoratul intr-un domeniu nou pentru ea, a facut aceasta intr-o limba pe care nu a invatat-o la scoala deloc si dand nastere la doi copii minunati intre timp. Lucrul acesta a fost posibil prin eforturile ei dar si datorita atmosferei de lucru si colegilor. De cand s-a aflat la spital ca pleaca, medici, asistente, radio-terapeuti, studenti, toti au trecut pe la ea sa-i ureze success in viitor si sa-i multumeasca pentru contributia fantastica de-a lungul anilor. Pentru mine, faptul care spune cel mai mult este ca de la 3 nivele diferite de conducere i s-a transmis ca “you have a job here anytime you wish to return” (oricand doresti sa te intorci vei avea un loc de munca asigurat aici).
Pembroke. Sapte ani din viata petrecuti aici. Omul care m-a angajat si care mi-a fost sef in acesti ani merita tot respectul. Un om deosebit de care imi voi aduce aminte nu ca sef ci ca un prieten. Pe langa lucru, am jucat tenis si fotbal impreuna, am stat la un pahar de vorba langa o bere, am povestit despre copilarie langa un barbeque. Un om care la nici doua saptamani dupa ce m-a angajat m-a vazut ca astept autobuzul spre casa si a doua zi mi-a dat cheile de la a doua sa masina spunand ca o pot folosi pana imi cumpar eu una. Nu multi sunt in stare de un astfel de gest. In ultimele cateva zile am tot primit card-uri (felicitari) si cadouri de adio si mi-am dat seama inca o data ca nu cladirile extravagante sau tehnologia de ultima ora sunt lucrurile care fac o corporatie sa fie deosebita, ci oamenii care lucreaza acolo. Sper sa imi gasesc un loc de munca in Romania cu oameni la fel de dedicati, profesionali si prietenosi.
Okeydokey, cam atat am avut de spus. Urmatorul post va veni din Romania si probabil va fi scris in engleza, ca doar de acum incolo voi putea vorbi “face-to-face” cu prietenii din Romania si cei din Australia vor fi cei care citesc… ![]()